Iubire şi credinţă

Degeaba, în genunchi te rogi, într-o biserică creştină,
Dacă acasă când ajungi, prin fapte, inima-i haină.
Degeaba-mparţi la cei săraci, cadou, în zi de sărbătoare,
Dacă, în rest, îţi pare rău să dăruieşti măcar o floare...

De furi, urăşti sau umileşti pe cel sărman fără de casă,
Vei arăta în caracter, partea umbrită şi hidoasă.

Şi dacă ponegreşti în gând, vecin, prieten sau un frate,
Să nu te miri, când Domnul Sfânt, va face într-o zi dreptate.
De poţi să faci un bine, fă-l, să nu aştepţi recunoştinţă,
Aceasta înseamnă să fii om, să ai iubire şi credinţă.

poezie de Doina Bonescu din Scrisori pe frunze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!