Sonetul consolării
Potrivnicul destin te ia la trântă,
Dar poți să lași o urmă-n infinit,
Precum o lasă melcul negreșit,
Pe lujerul ce-n soare se avântă.
Cu visul libertății răstignit,
În vârful care inima-ți încântă,
Să fugi din turma proastă și înfrântă
De biciul șuierând necontenit.
Privește cu speranță spre zenit,
Iar soarta, în final, dacă îți curmă
Urcușul către vârful însorit,
Împacă-te cu gândul de pe urmă
Că-n viață cel puțin ai dovedit
Voința evadării dintr-o turmă!
sonet de Pavel Lică din Râsete în cer și pe pământ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Pavel Lică. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.