Carte sfântă
Dintre miile de cărți, tipărite pe pământ,
Numai tu ești cea mai sfântă, ce ne domini pe pământ
Scrisă ești tu cu migală și cu multă chibzuință
Nu ai litere de aur, dar te îndeamnă la credință,
Să-i urmezi deznodământul, ea va deschide mormântul
Și va dezlega misterul, când se va deschide cerul
Din a cerului grădină va veni, Sfânta Lumină
Coborând ca un erou, chiar fiul lui Dumnezeu
Puțin cei ce o deschid, să citească cu migală
Este a lumii învățătură chiar la scară mondială
Înțelesul ei e greu, vorbind însuși Dumnezeu
Ce grăiește în versete, nu prin vorbe și prin fapte
Are cel mai de preț talent, noul nostru Testament
Nu avem ochi să privim, ureche să auzim
La Judecata de apoi, noi vom fi mentorii ei
Facem lucruri deochiate, vorbesc gurile scurtate
Dar sfârșitul e pe aproape
Luând în glumă, că-s prostii ce au prezis apostolii,
Dintre atâtea manuscrise, ce s-au scris neîncetat,
Fiindcă este o carte sfântă, de aceea a rezistat
De mult străbunii noștri, nu aveau copiatoare sau tipare elegante
Dumnezeu de sus din ceruri, el le trimitea pe toate
Lăsați vrajba, cearta, ura, haideți să cinstim scriptura...
Lumea toate e în delir;
Rugă fraților, Amin!
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.