Povara
Ieri, te-am zărit cu mersul lin,
În parcul rozelor ce mor,
Pecetluite în destin,
De frigul cel necruțător.
Cer scuze... cred că am greșit,
Ai fost plecată în "Cantoane",
Pe muntele împădurit...
Sau poate te-am văzut la mare?
Memoria îmi joacă feste...
De-acum încep să-mbătrânesc,
Dar chipul tău în cale-mi este,
Oriunde merg sau poposesc.
Revin.... și visu-l pun în cui...
E fantezie-n fapt de seară.
Nu ești povestea nimănui,
Doar mie, dulce, grea povară.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Doina Bonescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.