Horror
Suntem actorii unui film de groază,
Cu toții purtând măști și speriați,
Cu-atenția in permanență trează,
Nici frații nu se recunosc de frați!
O lume virtuală ne înghite,
Ne zbatem, dar nu supraviețuim
Unii trăiesc din aduceri aminte,
Alții nu apucăm să mai trăim.
Ne simțim prinși ca fluturii-ntr-o plasă
De un copil inconștient și rău,
E închisoare ce era "acasă",
Noian de temeri ne aruncă-n hău.
Trimite, Doamne, Tu, o circulară,
Să interzică molima de tot,
Pentru vecie, fă-o să dispară,
Căci robii Tăi, să-ndure, nu mai pot!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre sclavie
- poezii despre groază
- poezii despre supraviețuire
- poezii despre sperieturi
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre măști
- poezii despre interdicții
- poezii despre frică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.