A venit toamna
A venit toamna încă o dată
am mai îmbătrânit puțin
sunt un șurub ce-a ruginit în poartă
și scârțâie-n prelung suspin.
Aleargă frunze pe asfalt
și se lipesc de el, prea ude,
când curge ploaia din înalt
fiorul toamnei mă pătrunde.
De mă cuprind melancolii
nădejdea mi-e, Doamne, la Tine
Ești rațiunea mea de-a fi
că-n rest toate-s deșărtăciune.
poezie de Titina Nică Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre toamnă, poezii despre înălțime, poezii despre ploaie, poezii despre melancolie sau poezii despre frunze
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.