Venus Anadyomene

Sicriu abandonat, doi ochi de mort

Sub peruca morţii însă-i o fantomă

Ce-şi plimbă noaptea ca pe-un cort

Să ascundă lumii rana ei enormă!

Gât de strigoi, nişte omoplaţi bizari,

Două buci şi-o taină ce nu ascunde,

Doamne, după sexul unor armăsari,

Se-aud atât: numai gemete rotunde!

Zău ce şale dulce mirosind ca naiba

Pândesc din noapte ochii cei de lup;

Şi-aud sub piele cum creşte iarba -

Şi-ţi rup buruienile şi gaura-ţi astup!

Luminoasă Venus, ci mişcă-te odată

Să-ţi simt, iubito, putoarea adorată!

poezie clasică de Arthur Rimbaud din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!