Întunericul
țesea pânză groasă. orașul părea părăsit.
whisky-ul curgea din pahare
pe mesele prost geluite.
afișul de la intrare lucea. femeia,
blondă, zâmbea. pistolul din mâna ei
era îndreptat spre clienți.
și toată lumea cerea
whisky.
un curmei de vânt, cât coada unui șoricel,
fugări furios norii pământii, dezvelind
ovalul lunii. hoții beau whisky.
și furau.
luceafărul de seară zăbovise, curios,
pentru a treia oară la răscrucile
cerului de când hoții călcau
cu mare fereală. planul era moarte,
planul era viață și bogăție. și
femei. și whisky. mult
whisky.
la ieșirea din oraș, focurile zlătarilor
mușcau întunericul. calicii
își apărau onoarea. cuțitul
mușca. apoi se spălau
cu whisky.
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre whisky
- poezii despre oraș
- poezii despre femei
- poezii despre întuneric
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre seară
- poezii despre păr blond
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.