Poem scris la lumina ochiului
Nu mă mai satur de tine
atât de limpede îmi locuiești ochiul
încât încep să văd albastru
o fi de la cer
ori de la viteza zborului cu care l-ai asaltat
Nu mă mai satur de tine
atât de ușor mi-ai luat de la tâmple albul de suspine
că dau înapoi în negru de mure
că se retrag iernile în nămeți de ruine
Nu mă mai satur de tine
te privesc cu semnul mare al mirării
e ceva care se ține între sprânceană și aer
ceva care se arcuiește necontenit în formă de:
- tu unde ai fost până acum?
dați-mi un motiv ca să
mă satur de el
nu mi-l dați
mai bine nu
nu există
iar eu nu cred în inexistență.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Cipriana Tanu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.