Timp îngenuncheat
uneori când mă trezesc din somn
îmi dau seama că îmi ești atât de străin încât
dacă te-aș atinge
brațele mi s-ar împietri
și niciodată
dar niciodată
nu m-aș putea ridica din această nenorocire
uneori când te privesc
îmi dau seama că tu n-ai fost al meu
nici măcar o secundă
te-ai pierdut printre oameni
ca firul de nisip
în adâncul mărilor și oceanelor
uneori când mă trezesc
și te privesc
și încerc
îmi dau seama că și timpul stă în genunchi
rugându-te să te bucuri
măcar o dată
că sunt femeia care te iubește
fără să îți ceară
nimic
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.