Doi Grăniceri din Fălticeni
La granița de N-E a României,
S-a despicat pământul a război.
Cotropitorii amețiți de patima beției,
Mărșăluiesc în cizme de soldățoi...
Orașul, portul uscat al Moldovei,
Precum istoricii, drept l-au botezat,
Fălticeni, târgul comercianților evrei,
Granița străbună, dușmani a refuzat.
Peste dealurile verzi ce-l înconjoară,
În cadență, războiul înaintează, pripit
Țăranii grăbiți aduc făina de la moară,
Teroarea, din norii negri au întrezărit.
Patrulele militare cotrobăiesc orașul,
Doi grăniceri zăresc prin depărtare,
Tancurile inamice, înaintează vrăjmașul
Gratuit seamănă frică, teamă și teroare.
Alarmele urlă, alertează urbea liniștită,
Nevoile lumești parcă zoresc suferința.
Apărarea comunității e slabă, nepregătită
Doi grăniceri sunt salvatorii cu credință.
Comemorați, în amintirea lor e strada,
Botezată cu numele, Doi Grăniceri.
Armata în cinstea lor defilează parada,
În piepturi poartă orășenii, primăveri...
Orașul Fălticeni, eroic s-a maturizat,
Soldații, Doi Grăniceri s-au martirizat...
Miercuri, 11-ianuarie-2017
poezie de Corneliu Vornicu (23 martie 2021)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.