Ochii tăi

Ochii tai,
De mic, au fost... cafeaua, uitată la prăjit,
Ferestre larg deschise în zarea de iubit;
.
Discuri furate din arborii de abanos
Cu privire grea si tare... cat de frumos!
.
Ochii tai,
Lava răcita de la un vulcan furios
Ce intre timp a devenit, mai prietenos;
.
Rar si fin negru, din catifeaua de noapte,
Ce te atrag, ca un magnet, chiar de esti departe;
.
Ochii tai,
Vorbesc, cânta şi mereu vor sa te alinte,
Sau inexpresivi, pregătiţi sa te şi minta;
.
Iar in alte daţi, goliciuni de mari trişori,
Sau tristete, ca- n ochii... calzi, de cerşetori;
.
Ochii tai,
Indiferent de culoare şi ce exprimau
Privindu-i pe-ai mei, mă hipnotizau, mă luau
.
Şi in lumi nevăzute, lumi neştiute, noi
Plecam in neant, spre nou, spre înalt, amândoi.

poezie de Garofiţa Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!