Insha'Allah
Nu mai știu când s-a strecurat în vorbirea mea
acea expresie mângâietoare, " Cu voia Domnului."
Insha'Allah, te voi revedea vara viitoare.
Copilul va veni la primăvară, insha'Allah.
Insha'Allah, anul acesta vom avea parte destulă ploaie.
Multe dintre planurile mele s-au desfășurat la lumina zilei
cu ușurința cu care mama-mi împletea cu degetele ei iuți codițele.
În fiecare limbă trebuie să existe-un echivalent.
O expresie pe care bunicile noastre-o murmurau
încetișor în vreme ce prindeau pe funie albiturile
îmbibate-n fiertură de lămâie pentru a le usca la soare
sau curățau cartofii, aruncând cojile într-o căldare.
Feciorii noștri se vor întoarce luna viitoare, insha'Allah.
Insha'Allah, acest război v-a lua curând sfârșit. Insha'Allah,
vom avea îndeajuns orez să trecem de această iarnă.
Cât de puțin învățăm să ne legăm de speranță,
de parcă ar fi un animal care s-ar putea întoarce
să ne muște mâna. Și, totuși, o ținem aproape,
în felul în care-ar face-o, grijulie, o mamă,
de la o zi la alta.
poezie de Danusha Laméris, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Danusha Laméris. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.