O am încă pe mama

Mai am încă pe lumea asta mama!
Îşi vântură prin toamne-o oboseală,
Ştregându-şi ochii umezi cu năframa
Ce-ascunde basmul vieţii în urzeală.

Şi-ascunde chipul trist şi aspra boală
Sub razele de soare în concerte,
Adună visul ne-mplinit în poală
Şi-n rugă cere cerului s-o ierte.

Şi-atârnă prin copaci puhoi de gânduri
Să ruginească alături de frunze
Ce vor sfârşi-n covoare, rânduri, rânduri,
Ducând cu ele stările-i confuze.

Se sparg furtuni, apusul îi dă iama,
Mi-e cântecul de leagăn pe sfârşite...
Dar până-atunci, eu, încă-o am pe mama
Şi încă-i sărut mâinile îmbătrânite.

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!