Stau la rând

în rând şi şirul e lung
ca-un şarpe anaconda
am o cană în mână
sunt îmbrăcat sumar
nu simt frigul. nu simt foamea
trebuie să primesc ceaiul
amestecat cu nectar
de când sunt aici? nu-mi aduc
aminte de mare lucru
camarazii mei par morţi

aud vocile lor în cap
vorbesc toţi fără să lege
propoziţii inteligibile
par loviţi de schizofrenie
lanţul uman se mişcă încet
cuvintele sunt rostite
în toate limbile universului
unii nu primesc nimic
se zvârcolesc pe nisipul
pe care plutim. zburăm

zbor. dar revin la coadă
sufletele ies din corpurile
topite de foc şi împinse
de săgeţi înroşite. ploaie
de săgeţi ne muşcă
nimeni nu simte durerea
după câteva secunde
sau minute. timpul se dilată
odată cu spaţiul
se contractă şi sufletele caută refugiu

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!