Firimituri
la umbra dorului nătâng
mă plâng durerile, mă plâng,
și-n carnea faptului ucis,
îmi scormonește vechiul vis.
din toate fostele iubiri
rămân doar niște amintiri,
acestea sunt firimituri
hrănind atâtea mii de guri.
din gura dorului infant,
scot versul meu de diamant,
și vă hrănesc pe voi, cu-n nor,
din sufletul nemuritor.
și vă hrănesc și cu un zbor,
frumoșilor, preabunilor,
că orișicât ar fi de grea,
zadarnică nu-i truda mea...
poezie de Ionuț Caragea din Ceasornicarul fără mâini (6 septembrie 2021)
Adăugat de Ionuț Caragea
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.