Spirit cunoscut
În zare mă uit noaptea și văd ce gândești,
Doar gânduri despre moarte și triste povești.
Privesc către mare și-ți văd sufletul,
Aprig ca un leu, ce-și laudă urletul.
Admir toți pomii, ce visează tăcuți,
Sunt toți anii tăi, de vreme abătuți.
Privesc lumina lunii, ce lumină pământul,
Lumina din ochii tăi, ce-ți luminează gândul.
Te văd chiar pe tine, pe-o bancă plângând,
Se-aud toți cei dragi, de departe strigând.
Pășesc către tine, dispari făr' de urmă,
Tăcut ca o umbră, ce întunericul scurmă.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.