Romantic funebru
Să lăsăm grijile zilei ce au trecut,
Să ne afundăm în liniștea nopții
În bratele ei cuminți să adormim,
Și să visăm la un loc cu mortii.
Ascultă...
Cum vântul atinge vechile cruci,
Din cimitirul ce ne privește
Iar scârțâitul lor se-aude din văi,
Și-un demon de fum, din criptă ne pândește.
Doar uită...
Doar uită acei ochi ca niște suliți,
Ce-ți străpungeau sufletul cu ură
Privește înspre cerul ce pare,
Creat doar din smoală și zgură.
Arată-i...
Că lumea lui nu e aici,
Arata-i puterea ta de om
Închide-l să rămână pe vecie,
În trunchiul bătrânului pom.
Iar noi...
Sa-i vizităm pe cei ce au plecat,
De lângă noi, fara de vre-o vină,
Să-i invităm să vadă acel loc,
Unde a luat cu noi, ultima cină.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.