Un suflet rănit
Un suflet rănit,
în genunchi pironit,
strigă și plânge,
cu lacrimi de sânge,
că viața lui se stinge.
Rămas singur pe lume,
nu are cu-i spune
că moartea-l răpune.
Cu inima zdrobită
la lume privește,
cum trece grăbită
și-l ocolește.
Rănit sufletește
cu fața la cer,
încet se sfârșește
într-un ungher.
Rămas fără suflare,
sărută pământul
și-n strada cea mare
își află mormântul.
poezie de Dumitru Delcă (august 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.