Cântecul epavei
I
Vântul era dezlănțuit, apele-n delir,
O navă a eșuat pe țărmul dinspre sud,
O sută de oameni, evadați din tristul cimitir,
Au îngenuncheat pe nisipul ud.
Șaizeci s-au înecat, șaizeci și trei
S-au izbit de stâncile negre ca un păcat,
Și-apoi, undeva, de unul singur printre ei,
Au dat de-un copilaș neajutorat.
II
Un tip aspru s-a îndepărtat încetișor
De lângă de ceilalți marinari
Și cu blândețe a pus neștiutorul căpușor
Pe pieptul lui onest, cu mușchii tari.
Călătorind peste pustiul larg
Era o bucurie solemnă să-i vezi
Mereu alături, velă și catarg,
Marinarul și băiețelul cu ochi verzi.
II
Purtându-i prin vremuri de mari răstriști busola,
Cei doi erau întotdeuna unul, nu o perche.
Asta până când celui puternic i-a venit ora
Și a simțit fâșâitul unei coase la ureche.
Atunci prietenului apropiat i-a grăit astfel:
"Ia cu tine și scoate din acest pustiu cumplit,
De dragul meu, nevinovatul suflețel!"
Apoi, a sărutat copilul și-a murit.
IV
Purtați de chinuitoarea lor soartă omenească
Prin vânturi infernale și mlaștini fierbând ca un cazan,
Cei doi au început să vină să se încălzească,
Noapte de noapte, la focul făcut de căpitan.
Dar într-o zi acesta l-a luat deoparte:
" O, marinar cu suflet generos și bun,
Salvează-te pe tine-acum și fugi de-aici departe,
Lasă-n urmă, copilul, ascultă ce îți spun!"
IV
Copilul ațipise lângă focul luminând violaceu:
"O, căpitane, să-l lăsăm să doarmă somn lin, plăcut,
Până se scufundă nava, iar atunci Dumnezeu
Va arăta fiecăruia ce are de făcut!"
Cei doi, privind cum jarul devenea cenușă,
Au ținut de veghe, zadarnic, noaptea toată;
N-au lăsat nicio clipă singură acea păpușă
Care nu s-a mai trezit niciodată.
*Charles Dickens a scris acest poem pentru drama lui Wilkie Collins, FARUL, pusă în scenă pentru prima dată în casa marelui romancier, Tavistock House, iunie 1855.
Ar mai fi de adăugat că în anul 2019 piesa lui Collins a fost ecranizată în regia lui Robert Eggers, cu actorii Robert Pattinson, Willem Dafoe, Valeriia Karaman, Logan Hawkes.
poezie de Charles Dickens, 1812-1870, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre marină
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre noapte
- poezii despre copilărie
- poezii despre început
- poezii despre vinovăție
- poezii despre verde
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.