Schimbări
Vremurile sunt moderne,
Mințile s-au învechit
Bunătatea se așterne
Doar la omul necăjit.
Ca o floare nevoită
Să suporte viața grea,
La fel și sufletul evită
Să mai fie ce era.
Iar natura se razbună
Blestemându-ne cu foc
Toate relele se-adună,
Și ne cheamă-n al lor joc.
Din această Apocalipsă,
Nimeni nu iese-n câștig
Toată lumea duce lipsă,
De o iarnă cu mult frig.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.