Schimbarea la față
Al meu suflet călător
se-odihnește pe Tabor,
îmbrăcat doar în lumină
e o floare de sulfină
sau un fluture de nea
cu aripi de catifea.
Astăzi mă-ndumnezeiesc,
las în urmă ce-i lumesc,
trupu-mi firav, trecător,
schingiuit de of și dor,
împărtășesc cu veșnicie,
mă scufund în cucerie.
Ca un mir asupra lumii,
născută-n antimemorii,
trimiți slava Ta, Iisuse,
în perdele de mătase,
viața să blagoslovești,
de rele să ne ferești.
Raza Tatălui Tău Ești,
Ești aievea, nu-n povești!
Din a Ta lumină sfântă,
scânteioare dă-mi și mie,
ca să mă călăuzească,
gândul bun să mă-nsoțească,
să semăn iubirea-n oameni
dar și-n mărăcini sau șerpi,
lupii albi iar să hrănesc
cu cuvânt Dumnezeiesc!
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.