Blestemul

A mai trecut o zi din viaţa mea,
Iar eu privesc alene asfinţitul
Şi în minte am o întrebare grea,
Poate astăzi îmi va fi sfârşitul.

Dar, pe loc răspunde-o voce clară,
-Am să te chinui, ai de aşteptat,
O să te mai ţin amice înc-o vară
Să-mi demonstrezi că eşti bărbat!

-Dar, cine eşti? intreb cam apăsat
Dumnezeu, destinul, poate-o Forţă?
De sufletul mi l-ai anesteziat,
Şi corpul îmi arde ca o torţă?

-Am sa îţi spun îndată, nu-i secret
Nu sunt de fel bine, dar nici rău,
Şi clipind din ochi, puţin şiret,
-Eu, pur şi simplu sunt blestemul tău!

poezie de Alex Dospian
Adăugat de Alex Dospian
Votează! | Copiază!