Mânia Domnului
Când va veni...
Mânia Domnului
În timpul somnului
Pe timp de furtună
În nopti fără lună
La locul de rugă
Orașe să distrugă
Să plouă cu pietre
Toți zeii să se certe
Să-ncalce legământul
Să-nfurie vântul
Când noaptea veni
Din cer se-auzi:
Înapoia Mea...
Cu toții să fiți
Veți fi pedepsiți
Pentru neascultare
Veșnică nepăsare
Veți pieri cu Pământul
Rapid ca și gândul
În colț de univers
Trecutul va fi șters
Din mințile voastre
Din zările albastre...
Iar raiul...
Va fi pentru cei
Blânzi ca niște miei
Ce-mi dau ascultare
Ce pot sta lângă soare
Fără să se ardă
Doar binele să vadă
Cu îngerii în cor
Cânta-vor imnul lor.
În zi de Sabat
Flori morților împart.
Să știți...
Că mult am iubit
Întregul infinit
Iar floarea albastră
Numita a voastră casă
Va dispărea în timp
Ca un anotimp
Ca soarele de vară
Ce apune spre seară
Făcând-o piatră strălucitoare
Rubin la a mea cingătoare.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Alin Ojog
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.