Clarvăzător
Prin polenul florilor,
Îmi pot vedea destinul
Îl iau și îl împrăștii,
La margine de-abis.
Precis...
Va infuria demonii,
Va răpi toți aștrii,
Îi va îndruma pe toți,
Pe drumul nepermis.
Revenind...
În corpul meu, cu greu,
În mii de bucățele,
La va uni lumina
Mă va orbi sclipind.
Zâmbind...
Către al meu destin,
Îl voi lua în brațe
Să-l scap de norii, negri
Să-l las pe flori dormind.
Atunci...
Voi spune că am fost,
Un om fără greșeli
Al meu clarvăzător,
În vremurile de-atunci.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.