Noapte de Sânziene
Cerul se deschide,
freamătă văzduhul,
sacrul și profanul
ating infinitul,
împletesc cununi
din flori de sânziene,
miracol și atemporal
conectează-n astral
rădăcini din ținut boreal,
câmpii transformă-n covor sideral.
Focuri se aprind
pe pământ arid,
departe țin răul,
purificarea crește,
căci ielele-n alai
printre noi coboară,
pentru țara mea țes o iișoară.
A lor frumusețe
ne iau pe loc maiul,
le privim smeriți,
un pic amețiți,
și-un cântec divin,
suav, cristalin,
ne-nvăluie gândul și plaiul.
E noaptea cu soare,
când Ion s-a născut
cu cerul și-omenirea
prinsoare a făcut,
pământu'-a botezat
cu sevă de pom,
drăgaicele-a chemat
să pună-n atom
lumina din soare,
iubirea din floare.
Spiritul intuitiv
ne este discipul,
credem cu tărie
în orice crepuscul.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.