Ulița satului meu
Pe ulița unde m-am născut,
Am copilărit și am crescut,
Sunt îmbătrânite case părintești,
Construcții țărănești, românești.
Hrisoave pecetluite în povești,
Locuri dumnezeiești pe care le iubești,
Dar azi aici și colo mai găsești
Rar un pic de tinerețe omenești.
În case se află ființe bătrânești,
Căci tinerii, un lucru nefiresc,
Pleacă în lume din cuibul părintesc.
Pământul ogoarelor e înțelenit,
Nu-l poate munci un sat îmbătrânit.
poezie de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.