Mărturisiri sărate
Doamne,
aidoma bolilor care nu se vindecă niciodată
sunt mâinile mele nevrednice de atingeri
cu unghiile astea rupte din carne...
cu sânge am scris orice scrisoare de dragoste
multe din ele stau incarcerate în mine
și sterse de timp...
peste tot numai boli care nu se vindecă...
în Cartea regretelor, toate-amintirile erup
mărturisirile mele-s toate sărate...
chiar dacă lucrurile se reașează-ntr-o zi
în aerul meu confesiv
îmi vor înmuguri degetele și mă voi surprinde
scriind iar o scrisoare de dragoste
aidoma iubirii care nu se vindecă...
4.06.2021
poezie de Daniela Pârvu Dorin din Poezie si pandemie, Amprente
Adăugat de Nicolae Sava
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre medicină
- poezii despre iubire
- poezii despre boală
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre scrisori
- poezii despre mâini
- poezii despre muguri
- poezii despre degete
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.