Salcâmi fără mască
E-al doilea an când înfloresc salcâmii
Și voi ne puneți măștile pe gură,
Călăi mascați, cortină a cruzimii
Care ascunde bani murdari și ură!
Voi, bâlbâiții nației române,
Lepădături corupte și abjecte,
Ați luat tot ce-ar mai fi putut rămâne,
Dar nu salcâmul nostru "Moromete"!
Voi n-aveți minte spre a înțelege,
Ca fiecare om e un salcâm
C-a înflori nu e fărădelege,
Voi, blestemații celuilalt tărâm!
Voi, coasă-a morții, draci cu coarne ciunte,
Nu va ajungă ziua ăstei veri,
Păduchi ai lumii așezați în frunte,
Povara noastră v-a adus averi?
Terfelitori ai dreptului la viață,
Ce munți să se deschidă spre-a-nghiți
A voastră gloată palidă la față?
Și-n moarte oare vă veți sumeți?
Habar n aveți cum odrăslesc salcâmii,
Fantoșelor care stârniți fiori,
Pe voi vă-nghite putregaiul vremii,
Pe noi ne umplu sevele de flori!
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre măști
- poezii despre flori
- poezii despre moarte
- poezii despre viață
- poezii despre vară
- poezii despre munți
- poezii despre gură
- poezii despre draci
- poezii despre corupție
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.