Nelinişte

De mâine
Sunetele muzicii vor amuţi
La cingătoarea pădurilor albe de iarnă
Vor trece prin sufletul meu
Ca nişte popoare năvălitoare
Printr-un hotar bântuit de năluci
Vor sfâşia gândul ce adulmecă stelele
Şi vor strivi iarba-ngheţată
Sub călcâiele reci
Te iubesc, îţi spune aripa de vânt
Mângâindu-ţi obrazul
Cu pulpanele-i răcoroase,
Te iubesc, îţi şoptesc
Florile de gheaţă topite în ferestre
Şi ploaia lipindu-se drăgăstos
De pieptul tău.
Te iubesc, îţi şopteşte, timpul
Dar eu....
Eu, cum aş putea să-ţi spun
TE IUBESC

poezie de Constanţa Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!