Unei stele căzătoare...
E ziua când linia orizontului vieții
mi-e plină de câini albaștri.
Nu mă latră,
Nu-mi cer nimic,
Ci doar s-au adunat grămadă
Și-nclină balanța
Mult dezechilibrată
Care mă făcea să văd pe dos
Răsăritul și apusul.
Nu știu cine i-a trimis,
Dar știu că timpul pe care îl trăiesc acum
E același cu cel pe care l-am trăit
În respirația ta,
Că-i inutil și fals apusul tău:
Tu doar te-ai dus ca să răsari
Pe un alt cer din viața mea...
poezie de Nela Talabă, traducere de NELA TALABĂ
Adăugat de Nela Talabă
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nela Talabă. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.