Poemul acesta nu a fost scris niciodată
pentru că ai oprit cuvintele
într-o zi când speram să o luăm de la capăt
tu frumos și cuminte
eu flămândă
ca de obicei
oho
ce povești aș fi născocit
și carnea
și sângele tău
ar fi învățat
drumul iubirii întregi
dar
vezi tu
poemul acesta nu a fost scris niciodată
că nu am știut
cum dormi
cu mâna stângă sub cap
visând infinitul
din pieptul meu
sau cu dorințe mai vechi
strânse sub pleoape
nu am știut nici că pleci
cu buzele arse
să îți trăiești bucuria de o zi
și te întorci
în lanțurile singurătății
poemul acesta nu a fost scris niciodată
pentru că nu l-ai lăsat
și ne-am întrors în aceeași tristețe
când puteam să ne fim
ce ne-a fost dat să ne fim
așa cum scrie în marea carte a vieții
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.