Ascetul
Azi, închis în gândul însuși,
Un ascet uitat de vreme,
Primenea nemărginirea,
Pe cărări călcând alene.
- Barba-i lungă și e albă,
Din eternele porunci
Te-ai închis în sihăstrie...
Unde, moșule te duci?!
...........................
Mă privește... îmi măsoară
Chipu...-ncepe-a lăcrima.
Îmi răspunde: merg la Ceruri,
La Iisus, la Maica Mea...
Drumu-n fapte se măsoară,
În porunci în post, în trudă...
A trecut o veșnicie
De când sunt aici... Ascultă!
Pleacă-ți dar pios genunchii
Și închină-te frumos!
Doar cu asta vei rămâne
În lumina lui Hristos.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.