Uneori
Uneori, simt alergând odată cu mine,
La maratonul vieții,
O altă ființă asemenea mie.
Să fie o umbră?! Un înger, ori un spirit
Care să reprezinte dublura mea?!
O sosie?
M-aș bucura
Să o știu fericită,
Să o văd lumină și taină ce se va așterne
Peste sufletul meu.
Paralelismul cu ea
Îmi va da energia de a trece
Peste tăcere și peste durere...
Să o știu bine m-aș bucura,
Dar nici nu știu cine e ea.
Cu ea voi alerga până la plus infinit
Și mă voi întoarce pe pământ,
Spirit liber și fericit.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.