Toboganul fosforescent
În pe umbră, siluete captive.
E rândul lor să-ncerc viața
pe toboganul ademenitor.
E o amorțeală vegetală
peste lentila amiezii.
Venele curcubeului
se deșiră
peste lume.
Memoria se-ntinde uniform,
ca o marmeladă vineție
pusă în grabă
peste felia cerșetorului
plescăind lasciv,
enervant,
în derâdere.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.