Dantela bizară
N-am să-ți spun despre destrămarea
ce mă cuprinde după zile de dor.
Cărare în derivă, ceas umilit fără preț.
Înfrigurată am să-ți arăt, de departe
hoțul de aripi,
ochiul ce n-a plâns
nici măcar bucurându-se
în oglinzile roz ale răsăritului.
Să nu fii iubitor de paradă
când fulgerul lovește
inima înflorită a pomilor.
Vorbele ce mi le dărui
le-adun într-o dantelă bizară
peste pragul cu lună.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.