Gafă
Niciodată n-am fost mai ancorată
în timp decât atunci
când am gafat.
Tristețea am simțit-o
precum jocul păsării
ciugulindu-mi
de-a dreptul din ceafă.
Împrejur-hăul liber
dosind ademenirile.
Totul ca și cum ai închide o ușă
din spatele căreia
continuă să te strige
tot mai disperat cineva.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tristețe, poezii despre timp, poezii despre păsări sau poezii despre jocuri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.