Preludiu
Fermecător e desfrâul pielii
sub îmbrățișarea albă, de fildeș.
Ieșind de sub tiparele îngăduinței,
brățară ce-o port nu-mi poate urca
mai sus pe mână.
Pășind prin fereastră cuvintelor
îți voi spune asurzitor
că am credință într-o
oboseală a dragostei.
Ca și cum cineva ar sta la pândă
și-ar spune - gata, ajunge,
acum încercați altceva...
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.