Stare

Îngenuncheată-n oglinzile toamnei
m-adaug cu trup de lumină
clipei ce-mparte peste prag mirarea.

Fructe sticloase se rostogolesc
peste pervazul aducerii aminte.

Mai mult ca oricând
astăzi mi-e dor de liniştea
uitată-n cadrane
şi-n migdala ochilor tăi
ce-o desenam cu grabă
peste ferestrele înzăpezite.

În ritm neştiut, alunec
spre inima timpului
ca pe-o spirală de melc
căutând obsedant linia dreaptă
a începutului.

Neînţeles îmi pare gestul de tandreţe
peste punţile fosforescente ale nopţii
când în mine ochiul tristeţii
rămâne cu încăpăţânare întredeschis
refuzând somnul.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Votează! | Copiază!