Silaba
Toată dimineața am căutat o silabă.
Ceva neînsemnat, desigur: o vocală,
o consoană; de fapt, nimic.
Dar îi simt absența. Numai eu știu
cât îmi lipsește.
De aceea continui să o caut cu încăpățânare.
Numai ea mă poate proteja
de frigul lui ianuarie, de arșița
verii. O silabă.
O singură silabă.
Izbăvire.
poezie de Eugénio de Andrade, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.