Dimineață albastră
Îmi cântă azi privighetoarea
În zori de zi - glas fermecat,
Când cerul - poartă a minunii -
Tăcerea-n lacrimi a-nmuiat.
În prea albastra dimineață
Poteci mi se aștern în cale
Și simt o vrajă nedescrisă
A primăverii triumfale.
Tu ești aproape, lângă mine,
Un chip știut de mult, un glas
Precum o șoaptă de iubire
Ce-adânc în suflet mi-a rămas.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.