Poetul modern
În țara noastră, mi se pare,
Că-i superfluu și desuet
Ca să susții cu înfocare
Românul că-i născut poet!
Când spui de X că e poet
Și scrie versuri prin ziare,
Să folosești, în mod discret
Și ghilimele de rigoare!
Că el, crezând că face artă,
Cuvinte pune-n pălărie,
Le-amestecă și le deșartă
Apoi, pe-o coală de hârtie!
La el, așa precum se știe,
Sunt versuri albe reci și goale,
Lipsite de-orice prozodie
Și normele gramaticale.
Pe drept se spune că,-n trecut,
La școală ( pentru el, supliciu),
Gramatica ar fi făcut
Cu o femeie de serviciu!
A câștigat, de-a lungul vremii,
Ieșind cu,, operele"-n lume,
Trofee, diplome și premii
Cu necititele-i volume!
La biata lui maculatură,
În lipsa crasă a ideii,
Călcându-se pe bătătură,
Se-ncurcă iambii cu troheii!
Citindu-i stihurile, zic,
Stupefiat, cu indignare,
Că unii nu-nțeleg nimic
Iar alții, ce li se năzare!
Cum muza nu îi dă târcoale,
Oricine poate ca să spună
Că el înșiră vorbe goale
Ce nici din coadă nu mai sună!
Poeticele lui demersuri,
Citindu-le, eu am dedus
Că,, e ușor a scrie versuri
Atunci când n-ai nimic de spus"!
poezie de Ion Moraru din Colții morarului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.