Nostalgii de anotimp
Bate vântul primăverii într-o iarnă ce n-a fost,
Vremea-n grabă, buimăcită, trece fără niciun rost,
Nostalgii de anotimp din străfunduri răscolite
Mă învăluie-n tristeți și în gânduri răvășite.
N-a mai vrut fulgul de nea fruntea să mi-o încălzească,
N-a venit zăpada grea, dorința să-mi împlinească,
Negura s-ascunde mut în speranțe amorțite,
Iarna zace în bârlog, zilele-i sunt pe sfârșite.
Primăvara îmi zâmbește, scutură din clopoței,
A pus nădejdile toate în albul din ghiocei
Și în plecăciuni curate, cu sufletu-mi de copil,
Mă rog să nu ne îngroape zăpezile din april.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.