Numai năvod să nu-ți fie
inconștiența dornică să pescuiască
icre de sirene
în imensa mlaștină orăcăindu-și zoaiele
sub veșmâtul existenței terestre
o pogori în zâmbetele-i clipocind
ademenitor
și te trezești smolniță dată în clocot
de flăcări care nu au astâmpăr
până nu-ți mistuie și cenușa bocită
de mila lui dumnezeu
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre religie, poezii despre pescuit, poezii despre foc, poezii despre existență, poezii despre cenușă sau poezii despre Dumnezeu
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.