Femeie
Frunze albe de măslin
Curg pe jos într-o feerie
Tu femeie ești suspin
Ești și dor pentru o mie.
Zilele devin povești
Noaptiile o simfonie
Bucurii împarți mereu
De e greu sau de e bine.
Chipul tău e o grădină
Fruntea plină de lumină
Panseluțe, viorele
Izvorăsc privind la ele.
Mâinile sunt prețioase
Crinii albi miros a bine
Brațele îți sunt iubiri
Leagăn pentru ce-i micuți.
Ești soție ești și mamă,
Raze de slipiri pe ramuri
Bogății de bunătate
Pentru toți ce nu au parte.
Scriu poeții despre tine
File-ntregi de simfonie
Tu femeie ești în toate
Ești și viață, ești și moarte!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Miriam Nadia Dăbău. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.