Vouă, de 8 martie

Azi, în pragul bătrâneţii,
Lira mea a obosit
Ca şi focul tineretii
Când iubeam ca un smintit.

Ofeream comori întinse
Curcubeele şi zarea
Si-n speranţe necuprinse
Mi-arătam încrâncenarea.
Ne hrăneam cu dulci himere
De atâtea ori şi dăţi
Şi în clipe efemere
Noi trăiam eternităţii.

Făceam genele zăbrele
Ascuţindu-ne privirea
Şi prin lacrime de stele
Noi vedeam nemărginirea.

Înşiram, plângând, mărgele,
Pe un fir de borangic
Şi de câte ori castele
Ridicate din nimic.

poezie de Laurian Ionică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!