Permanență
Țărmul granit i-a reproșat mării:
"De ce, oră de oră, ești altfel, buiacă,
Schimbătoare și-agitată? Uită-te la mine
Și află cum forța cu liniștea se-împacă."
Marea a răspuns țărmului stâncos:
"Din adâncul apelor întinse, peste tot stăpâne,
S-a ivit pământul. Am fost aici înaintea ta.
Țărmurile se prăbușesc, dar eu voi rămâne."
Atunci a răsunat o voce deasupra celor doi:
" Voi aveți un sfârșit, cum are tot ce-i trecător,
Dar Eu Sunt Cel Ce Sunt, etern și permanent,
Sursa și casa de pe urmă-a tuturor.
poezie de Amos Russel Welles, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Amos Russel Welles. [Vezi poezii despre voce, poezii despre timp, poezii despre sfârșit, poezii despre ore, poezii despre forță, poezii despre apă sau poezii despre Pământ
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultimele zile au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.