Odă Femeii

Marie, maica mea divină,
Ce veghezi pururi drumul meu,
În pântec ai purtat Lumină
Şi l-ai născut pe Dumnezeu.

Ană, ţi-ai acceptat destinul,
Ca pentru cel ce îl iubeşti,
Să-nduri şi patima, şi chinul
Iar Lui, pe veci, să te zideşti.

Vitorie, ce luptătoare,
Ce drumuri aspre-ai îndurat,
Să afli: Cine să-l omoare
Pe-al tău ales, iubit bărbat?

Otilie, enigmă-n carte,
Iubirea ţi-ai sacrificat
Pentru a-i da Lui libertate
S-ajungă unde a visat.

Scarlett, superbă eroină,
Pentru eşec, pentru dureri,
Ţi-ai asumat întreaga vină
Şi ţi-ai găsit etern puteri.

Iar tu, Poetă adorată,
Cu moartea vrut-ai să plăteşti
,, Ispita" ţie destinată:
Luceafărul să îl iubeşti...

Prin viaţă pururi eroină,
Iubind jertfindu-te mereu,
Femeie, înger şi regină,
Azi te slăvesc, prin versul meu!

poezie de Marilena Răghinaru din Te-am zidit în cuvânt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!