Apa Lumină
Stăteam pe malul Apei Lumină
și am pătruns în sufletul ei,
unde am găsit o floare de nu-mă-uita,
un plop și o salcie pletoasă
căreia-i curgeau lacrimi
precum se scurge sufletul de dor,
mă scufund în Apa Lumină,
o beau și mă bucur de ea,
lăsând în urmă nebunia terestră,
culegând oul viitorului
în speranța reînvierii
că am să-l găsesc
pe malul oazei cu Apă Lumină
din câmpia de aur,
sub nașterea și reînvierea
durerii și bucuriei!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre apă
- poezii despre bucurie
- poezii despre viitor
- poezii despre suflet
- poezii despre păr
- poezii despre oaze
- poezii despre nebunie
- poezii despre naștere
- poezii despre lumină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.