Icoana nepereche
Te-am zărit... icoană nepereche...
Încrustată pe-un crâmpei de gând...
Aplecată pe covata veche,
Un aluat de pâine frământând!
De sub pumnii mici ș-atât de fragezi
Foșnete de lan se-ntruchipau,
Iar peste obrajii veșnic palizi,
Macii, ruga trudei, înfloreau.
Peste frunte îți căzuse rouă,
Pe când terminai a frământa,
Iar o viță împletea în două
Semnul sfintei cruci în palma ta.
Ai mutat covata lângă sobă,
Peste cocă un ștergar ai pus
Și ștergându-ți fruntea, făr-o vorbă,
Ai lăsat-o-n grija lui Isus.
Lângă vatră, snopii mici de hripcă,
Te trudeai în brațe să-i aduci
Dintr-un chiup, untur-abia sleită
O puneai pe fundul unui tuci.
Și din coca moale și pufoasă,
Învârteai în mâini câte-o bucată,
O frigeai în tuciu-ncins să iasă
Turta rumenă și parfumată.
Din icoane și Isus pe cruce
Pătimea flămând sub răni de spini,
Tu-L știai și te grăbeai a duce
Turta, aburind, unor bătrâni.
Doar apoi îți adunai toți pruncii,
Cu iubire, la o masă mică,
Îi hrăneai... făceai iar semnul crucii...
Și te săturai c-o bucățică!
poezie de Liliana Burac
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Liliana Burac. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.